Canção de Lisboa
Cântecul Lisabonei a fost primul film din cadrul Zilelor Filmului Portughez 2011. A fost filmul care a deschis seria de 3 producţii alb-negru care au marcat ediţia din acest an, dar şi cel care a deschis o epocă nouă în cinematografia lusitană. În 1933 începea o altă filă în istoria filmului portughez. Deja era filmelor mute apunea, încă din 1927, o dată cu “Cântărețul de jazz” cu Al Jolson în rolul principal – considerat primul film sonor, se depuneau eforturi pentru îmbunătăţirea calităţii înregistrărilor. Povestea Vasco este student la medicină în Lisabona, susţinut financiar de mătuşile lui bogate din Trás-os-Montes,… citeste mai mult
Zilele Filmului Portughez, ediţia a IV-a
Vorbim de ediţia de la Bucureşti a Zilelor Filmului Portughez, care va începe pe 19 aprilie şi se va încheia pe 21 aprilie. Proiecţiile vor fi făcute la sediul Institutului Cultural Român, începând cu ora 18.30. Ediţia – prima exclusiv alb-negru – propune o selecţie de trei titluri de referinţă în istoria cinematografică lusitană, dar şi mondială: Canção de Lisboa, de Cottinelli Telmo – 1933 (marţi, 19 aprilie); Ala-Arriba!, de Leitão de Barros – 1942 (miercuri, 20 aprilie); Belarmino, de Fernando Lopes – 1964 (joi, 21 aprilie). Fiecare producţie reprezintă cel puţin o premieră de ordin tehnic şi/sau de compoziţie… citeste mai mult
Dependenţi de fapte bune – Aşa să fim, oare?
Am văzut Spendensucht – Dependenţi de fapte bune – cum a fost tradus la noi, cu ideea în cap că mă uit la un documentar. În fond, era prima proiecţie din cadrul Festivalului de Film Documentar dedicat Drepturilor Omului OneWorld 2011. Un festival aflat la a patra ediţie, un festival care arată bine, atât ca selecţie de filme, cât şi ca imagine. Totuşi, am aflat că mă uit la o ficţiune abia după ce pe scenă a urcat regizorul, care a dezvăluit faptul că scurt-metrajul de 18 minute a fost iniţial construit ca viral, pentru a-şi promova un proiect online… citeste mai mult
2010 într-un cuvânt: schimbare
Ar fi interesant de ales un singur cuvânt care să ne definească întregul an 2010. Cred că aş spune schimbare. Schimbare care a început de prin primăvara lui 2010 şi care cred că va continua şi în 2011. Cu siguranţă nu îi voi mai da importanţa pe care i-am acordat-o anul acesta, dar va fi încă acolo. Voi avea grijă ca la finalul lui 2011 alt cuvânt, cu rezonanţă mai puternică, să îi ia locul: împlinire.
My Girl – Festivalul Filmului Thailandez
Cu ocazia primei ediţii a Festivalului Multicolor din 2009 mi-am demontat unele stereotipuri. Chinezii fac filme bune. Comedia aleasă atunci de lectorul chinez de la Iaşi a fost bine scrisă, bine filmată şi bine jucată. Recunosc că spre Festivalul Filmului Thailandez am plecat cu aceeaşi idee în cap pe care o aveam înaintea filmului Chinei anul trecut, însă ştiind că am fost plăcut surprins, am aşteptat acelaşi lucru şi de la filmul ales pentru a doua seară a festivalului. — Povestea filmului Fan Chan, aşa cum e descrisă pe site-ul Muzeului Ţăranului Român: Jeab află că iubita sa din copilărie,… citeste mai mult
Palatul Mogoşoaia
Să fugim din Bucureşti. De parcă ne-ar ajuta cu ceva, atât timp cât DN1 sau drumul spre mare arată ca o parcare plină. Ce rost au nervii în weekend? Drumul spre Mogoşoaia era liber. Două-trei camioane, două-trei maşini şi alte două-trei radare ale poliţiei. Aşadar, alegerea de sâmbăta asta a fost una foarte bună. Palatul Mogoşoaia, parte din Centrul Cultural “Palatele Brancovenesti”, este unul dintre locurile pe care le descoperi uimit şi care îţi induc o anumită stare. Unică pentru fiecare. Eu am descoperit un loc care, în acelaşi timp, mi-a dezvăluit vechi timpuri, şi în care am avut deja-vu-uri.… citeste mai mult
Dia de Portugal
Astăzi a fost ziua naţională a Portugaliei, a lui Camões şi a comunităţilor portugheze. O zi în care am fost la primul meu concert de fado din România, în care gustul de bacalhau mi-a reamintit de terasa de lângă Jerónimos unde se serveşte peşte atât de bun şi de petrecerile cu sangria din barurile studenţeşti. Şi dacă tot veni vorba, de castane prăjite. I-am ascultat pe Carolina Pessoa şi pe Nuno Sérgio cântând fado. Au cântat din Amalia, Mariza şi au reuşit să mişte publicul în ritmul muzicii. Normal că toată sala a început să aplaude la “Uma Casa Portuguesa”… citeste mai mult
Decât că am o problemă. DEX gen
Di pi la Ieşi limba sâ audi altfel şâ parcâ-i aşa cum sâ zişi în carti. În aia în cari sâ zişi di tăti regulili alea cum sâ vorbeşti. Dar prin alte părţi mi se pare că unii au uitat complet să vorbească. Şi zic asta pentru că săptămâna trecută în Herăstrău două doamne în vârstă conversau pe tema florilor frumos înflorite şi proaspăt puse: “Da ce crezi tu că astea se înfloreşte aici? Le aduce de la seră, că doar nu le-o creşte aici” gen. Şi doamnele astea au grijă de nepoţi, care vor avea grijă de ele după… citeste mai mult
Zidul a căzut. Efectele încă se văd
Căderea zidului Berlinului a avut efecte care încă se mai văd şi astăzi. Cu toate acestea, cei care trebuiau să înveţe ceva din gestul germanilor nu s-au obosit să înţeleagă ce s-a petrecut în ’89 dintr-un motiv simplu: românii nu gîndesc ca germanii. Am scăpat de comunism în ’89, urmînd efectului de domino creat de căderea zidului, dar nu ştim de ce am făcut-o. A, da! Ca să ne fie mai bine. Celui de-al doilea Guvern i se pregăteşte căderea. “Majoritatea” se ţine strîns de modelul german, lucru care ne menţine în criză şi în enervare, că doar i-am trimis… citeste mai mult
@ritmportughez
Poate voi reuşi să fac un blog separat pentru muzica portugheză. Deocamdată am dat drumul pe twitter la @ritmportughez unde voi pune cîte 2 melodii portugheze pe zi. Pe blog voi alege o piesă din cele puse pe @ritmportughez si voi scrie despre ea. Şi încă ceva important pentru cei care vor să înveţe portugheza. La Bucureşti s-a dat startul la inscrieri pentru un curs de nivel intermediar. Detalii pe site-ul Ambasadei. Va fi şi la Iaşi un curs deschis tuturor, dar în vară, cred.
Meniu
Flickr
Newsletter
Copyrighting & Traffic
