Să învăţăm să vorbim

De foarte multe ori mi s-a spus că nu mi se vede vîrsta reală. Bun. E un avantaj, mi s-a mai spus. Dar e enervant să merg la orice ghişeu, tejghea de magazin, vitrină, stand şi să fiu luat la pertu. Ne e frică să vorbim politicos, sau ne credem superiori celui care ne apare în faţă?

Cînd m-am angajat la penultimul loc de muncă mi-au trebuit 2 săptămîni jumătate să scap de “Puteţi să…” în discuţiile cu colegii, într-o firmă în care toată lumea se tutuia. M-am dezobişnuit numai după ameninţările lor: “Dacă îmi mai spui aşa, te arunc pe geam :p ”

Mi se pare deplasat să nu îţi respecţi partenerul de dicuţie. Chiar dacă e mult mai tînăr decît tine, sau circumstanţele sînt înşelătoare şi poţi crede că ai putea vorbi cu “tu”.