Principii de viaţă | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

Principii de viaţă

30 Oct 2011
Etichete:

Un om cu principii e un om hotărât. E stăpân pe orice situaţie, ştie să se descurce cu orice lucru neplanificat care îi iese în cale; ştie cum să se descurce în viaţă, pentru că are nişte convingeri solide. Un astfel de om e Emilian Velicanu. Ştie cum să îmbine noua cu vechea lui viaţă astfel încât, măcar în percepţia lui, să fie un om normal. Cele 24 de ore pe care le vom petrece alături de el ne vor demonstra că, pe undeva prin acţiunile şi trăirile lui, zărim frânturi din noi.

Sinopsis:
Velicanu se consideră un bărbat împlinit. Are bani, o vilă nouă, s-a căsătorit cu o femeie tânără care i-a născut un copil şi are un fiu dintr-o căsătorie anterioară. Înainte de vacanţă, trebuie să lase totul în ordine, dar lucrurile încep să se complice. Criza de la sfârşitul zilei îl face să se întrebe dacă este într-adevăr atât de fericit şi împlinit…

Principii de viaţă este al doilea lungmetraj al lui Constantin Popescu (Portretul luptătorului la tinereţe) şi primul în care Vlad Ivanov are rolul principal. Un rol complex, de care se achită remarcabil. Un rol care face cât tot filmul.

Povestea simplă pe care o vedem derulându-se în faţa noastră e scrisă cu gândul la noi, la public. E compusă în aşa fel încât să ne regăsim măcar în câteva dintre situaţiile pe care le catalogăm fără a mai sta pe gânduri tipic româneşti: ocuparea locului de parcare, consumerismul excesiv în supermarketuri, micile certuri conjugale din nimic, poftele pe care le facem pentru a ne suplini prezenţa atunci când era nevoie, situaţiile penibile de la intrarea în magazin (cu sigilarea ghiozdanului), de la bancă (saltul peste rând) …toate aceste lucruri ne fac să îl aducem pe Velicanu cât mai aproape de noi.

Filmul a câştigat premiul TIFF pentru regie anul acesta la Cluj, dar povestea sa a făcut ca acesta să nu fie privit foarte bine în afara ţării, în mare parte din cauza scenei de final. Principii de viaţă are un ciclu al poveştii pe care îl putem identifica într-un şablon: începutul încearcă să te prindă, îţi trezeşte interesul cu greu, mijlocul devine acaparant, iar interesul creşte pentru ca apoi finalul să te aducă de unde te-a luat: de la interesul scăzut. Scena bătăii din final (jucată cu grijă, să nu se lovească unul dintre cei doi actori) poate părea dură. Însă, corecţia aplicată ca ultimă soluţie fiului lui îl aduce pe Velicanu în faţa propriilor lui greşeli şi îl face să-şi realizeze condiţia.

Jocul actorilor ţine filmul în viaţă, şi asta pentru că nu are acea sclipire care să mute accentul de pe personaje şi situaţii spre întreaga poveste. Replicile lui Vlad Ivanov vin să accentueze un personaj construit pentru a ne aminti câteva lucruri: că suntem mereu în căutarea fericirii în locuri unde nu o vom găsi şi că nu ne concentrăm pe ce trebuie.

Principii de viaţă e filmat bine. Singura problemă pe care am avut-o la vizionare a fost senzaţia de urmărire a personajului pas cu pas, cursivitatea cadrelor, filmarea fiecărei mişcări. Am văzut însă şi vreo 2 cadre cărora nu le-am găsit rostul lungimii şi insistării: scena când Ruxi, a doua soţie – interpretată de Rodica Lazăr, aşează sendviciurile în frigider şi scena în care Velicanu iese de la baie şi se îmbracă în bucătărie.

De înţeles e şi prezenţa mai multor branduri sub formă de product-placement, făcut în exces aş spune. La un moment dat totul începe să devină agasant, deşi unele sunt bine integrate.

Per total, Principii de viaţă va stârni emoţii dacă veţi merge să-l vedeţi, tocmai pentru că vă veţi regăsi în câteva dintre situaţiile în care este pus personajul principal. Veţi râde, veţi zâmbi, dar în final veţi rămâne cu câteva întrebări la care numai voi veţi şti să răspundeţi.

Era să uit… mergeţi la cinema!

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons