Midnight in Paris – o încântătoare evadare din noi | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

Midnight in Paris – o încântătoare evadare din noi

7 Oct 2011
Etichete: , ,

Pot spune că Midnight in Paris este filmul prin care l-am descoperit pe Woody Allen. Deşi am o vagă impresie că diferă de celelalte filme ale sale. Cadrele simple şi povestea care se dezvoltă pe fondul unei relaţii eşuate din start (o intrigă ce ne poate părea cunoscută din alte filme) fac din Midnight in Paris un film memorabil.

Un punct pe o hartă cinematografică pe care, dacă o suprapunem pe una geografică, vom observa o aglomerare de filme în anumite zone. Midnight in Paris se alătură Paris, je t’aime, dar geniul lui Allen face ca el să nu fie doar un alt film despre oraş.

Desigur că primul impuls este să mergi la cinema cu gândul de a vedea locurile din Paris pe care le cunoşti şi pe care le-ai străbătut şi tu la pas, precum Gil. Însă, după ce treci de fascinaţia peisajelor urbane, descoperi o poveste, un spaţiu pe care acum îl priveşti cu alţi ochi. Un Paris altfel. Unul mai boem, mai romantic şi creativ. Un Montmartre pe care acum ţi-ai fi dorit să îl străbaţi mai lent şi în care să regăseşti, precum Gil, aerul anilor ’20.

Mergând peste povestea dintre Gil şi Inez, un pretext extraordinar pentru a introduce celelalte planuri – o intrigă simplă, tipic americănească dar care aici are un alt rol pe care Woody Allen îl modelează după bunul plac al intereselor din planul al doilea al filmului – vedem o serie de referinţe culturale care te surprind la fiecare dezvăluire. E absolut savuros să îl vezi pe Adrien Brody în rolul lui Dali, să îi descoperi treptat pe Hemingway, Fitzgerald, Picasso, Man Ray, Buñuel, Matisse sau Toulouse-Lautrec. Să le vezi operele, obiceiurile, fie ele în imaginaţia lui Gil.

Părerile sunt împărţite, dar cred că Owen Wilson este alegerea cea mai bună pentru rolul scriitorului boem, îndrăgostit de iubita lui Picasso, dar care alege romantismul ud al Parisului actual. Gil este pentru Wilson o dovadă a talentului, a adaptabilităţii lui, a detaşării de Zoolander, Meet the Fockers sau Wedding Crashers. E un rol matur, deşi personajul său e năuc.

Midnight in Paris te surprinde prin fiecare cadru bine ales să ilustreze şi să susţină cele două planuri ale intrigii. Dar imaginea este cea care te atrage, şi care face diferenţa dintre imaginaţia şi realitatea lui Gil. Parcă vă sunt cunoscute culorile, nu? Darius Khondji este cel care a semnat cinematografia filmului şi s-a ocupat de lumină. Khondji este un colaborator frecvent de-al lui Jean-Pierre Jeunet (Amelie, Delicatessen, Alien:Resurrection). Mai mult, la ultimele două filme au colaborat. Aşadar, influenţa culorilor franţuzeşti în film e sesizabilă. E, într-adevăr, un plus.

Am văzut un Paris minunat, încântător, romantic, aşa cum e el. Aşa cum şi-l fac oamenii să fie, pentru că fiecare are versiunea lui de Paris – motivul pentru care relaţia Gil-Inez n-a funcţionat – şi pentru că fiecare găseşte evadarea din cotidian în felul său. Unii la ţară, pe iarbă, alţii noaptea, plimbându-se hai-hui printr-un oraş care îţi spune poveşti la tot pasul.

Era să uit… mergeţi la cinema!

Recomandă articolul:

  


Comentarii

1. lucian fotograf nunta | 19 Oct 2011 | 16:46:02

Interesant trailerul…cred ca am sa-l dau jos sa-l vad si eu sper sa-l gasesc!



Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons