La limita de jos a cerului | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

La limita de jos a cerului

29 Sep 2013
Etichete:
La limita de jos a cerului
 

Pentru cine îl știe pe Igor Cobileanski din scurtmetrajele sale, La limita de jos a cerului este o redescoperire a modului în care acesta face film. Debutul său în lungmetraj de cinema e altceva dar, într-un fel, asemănător cu ce a mai făcut. Și asta pentru că are realismul cu care a obișnuit în filmele scurte și nu se depărtează de la problemele sociale actuale.

Povestea imaginată de Corneliu Porumboiu era plasată inițial în Vaslui însă, prin adaptarea scenariului și mutarea acțiunii într-un mic oraș din Republica Moldova, Igor Cobileanski reușește să scoată mai mult din el. Filmul e o fărâmă de viață reală, prezentată fără înflorituri. E o dramă despre alegerile fiecăruia dintre noi, dragoste imatură și luptă pentru supraviețuire. Presărate cu umor specific moldovenesc.

Deși povestea e simplă, în spatele ei stau decizii și frământări interioare puternice. Viorel (Igor Babiac – debut) e băiatul timid, la locul lui, în care se ascunde o personalitate puternică și determinată. Deși pare liniștit, loial, blând, personajul principal e de fapt unul negativ. Lipsit de scrupule, face tot ce îi stă în putință să își ducă planul la bun sfârșit. Lovește, înșală, se preface și reușește să așeze lucrurile într-un mod convenabil pentru el. Disimularea e unul dintre punctele sale forte, iar modul în care Igor Babiac joacă îl face pe Viorel un personaj autentic.

Gâscă (Sergiu Voloc – îl știți din Când se stinge lumina) e diferit. Își vede de deltaplanul lui, de afacerea cu iarbă și de prietenul Motanu’. E rupt de lumea lui Viorel și doar se folosește de el, iar pentru asta lucrurile îi scapă de sub control. Sergiu Voloc are un personaj mai bine dezvoltat decât în scurtmetraje. Jocul lui a evoluat, are acum un rol ce îi permite să se poarte natural. Iar ceea ce îl face simpatic e că în momentele de umor e greu să nu îți vină în minte scenele cu becul și suta de dolari.

Femeia de la care pornește răbufnirea lui Viorel, Maria (Ela Ionescu – debut), joacă pe degete trei bărbați. Creează pasiuni și gelozii, însă nu se gândește la consecințele acțiunilor ei. Ela Ionescu face un rol bun la debutul ei în lungmetraj, și se descurcă foarte bine în distribuția plină de actori din Republica Moldova, doar e din Piatra Neamț.

La limita de jos a cerului fuge de soare. Și asta pentru că Oleg Mutu, directorul de imagine (a mai făcut imaginea pentru După Dealuri, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Amintiri din Epoca de Aur 1 și 2 sau Moartea domnului Lăzărescu), a ales o atmosferă apăsătoare pentru film pentru a reda cât mai bine trăirile lui Viorel. O alegere reușită, care susține povestea și îi conturează mai bine profilul psihotic al lui Viorel.

Deși e un film produs în România, cu influențe din Noul Val de la noi, La limita de jos a cerului e o revigorare a cinema-ului moldovenesc. Aproape toată echipa e din Republica Moldova, iar filmul poate fi baza pe care se poate construi o industrie care să dea filme bune, premiate, și cu priză la public. Așa cum e acesta.

Sinopsis:
Viorel, un traficant mărunt de droguri care trăieşte într-un orăşel uitat de lume din Republica Moldova. Cel mai bun prieten al său îl târăşte după el în visul lui nebun de a zbura cu un deltaplan stricat, mama sa îl bate la cap să îşi găsească un serviciu, iar femeia pe care o iubeşte urmează să plece cu iubitul care trebuie să iasă din arest preventiv. Viorel decide să îşi schimbe viaţa în bine, se angajează la o cantină ca ajutor de bucătar şi încearcă să o salveze pe Maria de relaţia distructivă pe care o are cu Motanu’. Curând, însă, realizează că binele e o chestiune relativă.
Sursa: Sagafilm.ro

Era să uit… mergeţi la cinema!

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons