Dincolo de linia verde de la Urgențe | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

Dincolo de linia verde de la Urgențe

Dincolo de linia verde de la Urgențe
 

“Mergeți pe linia verde”. Și te apuci să sprijini pereții în încercarea de a nu te abate de la linia colorată, care șerpuiește pe sub scaune și ocolește cu dexteritate colțurile și intrările. Bun venit la Urgențe!

Rândul e deja de trei persoane, fiecare cu urgența sa. Iar în spate vine a cincea. Cu buletin cu tot. Să apreciem politețea (sic!): deși durerile sunt insuportabile, la fel ca ceilalți, îți aștepți catalogarea: Urgențe minore. Venit prin mijloace proprii.

Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului nostru de sănătate de stat rămâne comunicarea cu pacientul. În toate formele ei. De la linia verde care te trimite orbește cu dureri urlând spre camera de gardă, până la veștile date în moduri lipsite de etică.

Și nu știi ce te doare mai tare. Trauma cu care ai venit sau incertitudinea din capătul liniei verzi/albastre/galbene/ sau chiar roșii.

E un tărâm pe care ajungem forțați, siliți de crampe, spasme, transfigurați de durere. Iar prin simpla transmitere a unei informații căpătăm încredere, curaj și speranță. Avem nevoie, ca pacienți, să știm, la fel ca medicii, evoluția propriului caz. Nu pentru a ne autodiagnostica, autoprescrie medicamente sau a ne impune după o căutare pe Google, ci pentru a ne simți în control asupra vieților noastre.

Avem nevoie să știm. Baza. De ce? Cum? Ce? Când? Să știm că avem un viitor sănătos în față.

Și știm că medicii sunt buni în ceea ce fac, că sunt atenți în procedurile medicale, că intră într-o rutină pentru a se proteja de aspectele mai puțin plăcute, pe care trebuie să le ignore. Dar vrem să nu mai fim speriați de ce e dincolo de ușile albe.

Hai să nu ne mai temem când venim la spital. Venim să ne facem bine. Unul altuia. :)

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons