Despre oameni și melci | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

Despre oameni și melci

20 Sep 2012
Etichete:

Sala a râs la film. Și bine a făcut. Și s-a auzit bine, pentru că atmosfera intimă de la Cinema Studio a fost de așa natură încât să te facă să fii parte a filmului. Scenaristul Ionuț Teianu și regizorul Tudor Giurgiu au reușit să facă o comedie plină de elemente dulce-amărui care te trezesc din nostalgia anilor ’90.

Despre oameni și melci, povestea muncitorilor care chiar fac orice (”lucrează pentru export!”) să își salveze uzina e fascinantă. Subiectul e bine găsit, iar abordarea lui, cu toate întorsăturile pe care cei doi le-au construit, face din film un succes la public.

George Petrescu, liderul de sindicat de la ARO, te cucerește, chiar dacă pe parcurs treci cu el prin toate stările. E un personaj bine definit, tipic pentru anii ’92 și cu o complexitate care pare naturală. Asta și datorită jocului lui Andi Vasluianu.

Pe Dorin Vișan nu l-am mai văzut în film, de la Magnatul încoace. A prins bine, deși el a mai jucat alte roluri. Dar tipologia personajului ”șef care își urmărește interesul” îl prinde foarte bine. În Magnatul era un patron de presă îmbogățit fără să se uite în jur, aici e un director comunist care vrea să scape cât mai repde de povara uzinei. Un rol bun, cât o relansare.

Aș mai aminti jocul francezului Robinson Stevenin, pe care poate vi-l amintiți din Zăpezile din Kilimanjaro. În Despre oameni și melci are de jucat un personaj, ce-i drept, nu prea plăcut de public. Dar tocmai acest fapt îi confirmă faptul că joacă bine.

Despre oameni și melci e reușit, are o abordare nouă asupra perioadei postcomuniste, iar întorsăturile de situație din viața muncitorilor, atât cele legate de fabrică, cât și cele personale, prind spectatorul și îi dau drumul abia la finalul filmului.

Sinopsis: 1992, Câmpulung Muscel.

Fabrica de mașini ARO a dat faliment și urmează să fie privatizată într-o săptămână. Va fi cumpărată de o companie franceză care intenţionează să o transforme într-o crescătorie de melci. Dintre cei 3000 de muncitori pe care fabrica îi are în prezent, doar 300 își vor păstra locul de muncă.

George Petrescu, liderul de sindicat (soţul Anei, tatăl lui Viorel) trăiește cu o sumă modică lunară, la fel ca toţi ceilalţi muncitori din oraș. Neputând să doarmă, într-o noapte, vede o reclamă la televizor despre o bancă de spermă care plătește 50 dolari pentru fiecare donaţie. Așa îi vine ideea nebunească de a salva fabrica și locurile de muncă ale colegilor săi. Dacă 1000 dintre muncitori își vând sperma timp de o săptămână, ar putea strânge suficienţi bani pentru a salva fabrica de la faliment. Așa, ar putea să dea din nou drumul la producţie și toată lumea ar avea din nou de lucru.

Era să uit… mergeţi la cinema!

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons