Dependenţi de fapte bune – Aşa să fim, oare? | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

Dependenţi de fapte bune – Aşa să fim, oare?

Am văzut SpendensuchtDependenţi de fapte bune – cum a fost tradus la noi, cu ideea în cap că mă uit la un documentar. În fond, era prima proiecţie din cadrul Festivalului de Film Documentar dedicat Drepturilor Omului OneWorld 2011. Un festival aflat la a patra ediţie, un festival care arată bine, atât ca selecţie de filme, cât şi ca imagine.

Totuşi, am aflat că mă uit la o ficţiune abia după ce pe scenă a urcat regizorul, care a dezvăluit faptul că scurt-metrajul de 18 minute a fost iniţial construit ca viral, pentru a-şi promova un proiect online care nu a supravieţuit. Filmul însă intrigă în continuare şi smulge aplauze.

Lutz Heineking, jr., regizorul – nonconformist, genul de om care le spune pe bune, un fel de Michael Moore, şi-a închipuit un grup de terapie în care se adună doar persoane dependente de a face acte de caritate. Unii care şi-au dat toată averea cutiilor în care se strâng bani pentru copii bolnavi, alţii care au fost părăsiţi de familie, care îşi drămuiesc ultimii bănuţi pentru că simt o nevoie acută să dăruiască, fără să primească nimic în schimb. Un grup de dependenţi, prezentaţi sub forma unui documentar foarte bine gândit, dar dus uneori în ridicol şi exagerare.

Nu ştiu dacă putem face în realitate, în România, un grup de dependenţă a celor care sunt, să le spunem, ahtiaţi după acte de caritate. Abia dacă ne mişcă ceva de sărbători.

Dar de ce am vrea să facem asta? Cum spune şi Festivalul, sau Mihai Constantinescu:) “E o lume minunată?!” E! Dacă ne-o facem noi să fie.

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons