De ce eu? | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

De ce eu?

3 Mar 2015
Etichete:
De ce eu?
 

Filmul e actual, iar fiecare vizionare te aruncă într-o și mai adâncă frustrare. Pentru că e construit în așa fel încât să te identifici cu Cristian Panduru, personajul din film care are la bază personalitatea procurorului Cristian Panait. Neputința sa de a lupta cu sistemul ne e încă familiară, de aceea ne atașăm de el și nu îi mai dăm drumul nici la final.

Povestea procurorului Cristian Panait revine în atenție printr-o transpunere aproape fidelă a faptelor din 2002. Acțiunea, personajele, locurile, replicile sunt reale, însă ficțiunea își face loc, dar nu afectează într-o măsură care să schimbe foarte mult povestea. E important să ținem cont de acest aspect, dar totuși să nu uităm că avem în față un film, nu un documentar.

“De ce eu?” sensibilizează mai mult decât am crede la prima vedere. E un thriller politic construit pe o dramă bine exploatată în replici, personaje și conflicte. Tudor Giurgiu reușește să creeze suspans și să ne ducă pas cu pas spre deznodământ. Și, deși îl știm de la începutul filmului, finalul vine surprinzător, cu un mare semn de întrebare, la care nimeni nu are un răspuns: de ce așa?

Uite în sfârșit o întrebare bună!“, spune într-un moment de sinceritate procurorul Codrea, șeful lui Panduru, când este întrebat de tânăr “De ce eu?” Discuția lor ne poartă prin stări extreme, iar lupta privirilor și replicilor tăioase ale personajelor e, de fapt, un război psihologic în toată regula; ficțional, sau poate că nu.

Mihai Constantin face un rol secundar de excepție; știe cum să jongleze cu replicile în așa fel încât să ofere credibilitate procurorului Codrea. E dur, dar sfătos la nevoie, și are o deosebită capacitate de a disimula.

Debutul lui Emilian Oprea (Cristian Panduru) e puternic și încărcat de emoție. Un rol dificil, pe care la un moment dat în film ne dăm seama că și l-a însușit. Și reușește să ne transmită acest lucru dincolo de ecran. Dacă la început vedem un tânăr hotărât, finalul ni-l prezintă aproape șters. Transformarea sa e sistematică, iar Tudor Giurgiu ne face martori la aceasta. Suntem în primul rând în fața luptei interioare, și tot nu găsim răspunsul. Dar meritul filmului este că ne lasă cu întrebări deschise.

E deja al doilea film al regizorului, bazat pe fapte reale (după “Despre oameni și melci“). Un gen cinematografic ce prinde, la care românii reacționează din ce în ce mai bine. Se vede că “De ce eu?” a fost un proiect de suflet pentru echipa care a lucrat la el. Iar dincolo de unele cârcoteli tehnice (unele cadre tăiate și montare ciudat, sau altele în care volumul putea fi ridicat), filmul ridică standardele producțiilor românești. Trebuie văzut ca o oglindă a unei părți din 2002. Și cum în orice ficțiune adevărul are o pondere variabilă, trebuie să ne amintim că el e mereu acolo.

Era să uit! Mergeți la cinema!

Sinopsis De ce eu?:
Bazat pe fapte reale, De ce eu? spune povestea lui Cristian (Emilian Oprea), un tanăr procuror idealist care încearcă să rezolve un complicat caz de corupție în tumultuosul context social-politic din România anilor 2000. Cristian investighează cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are însă implicaţii la nivel extrem de înalt și îi spulberă tânărului magistrat încrederea în justiţie. Încercînd să descopere adevărul, Cristian intră într-o zonă periculoasă și se expune unor revelații dureroase și neașteptate.
Sursa: Cinemagia.ro

Iar după ce ați văzut filmul, și vreți să aflați mai multe, vă recomand și emusiunea lui Marius Tucă, din 7 mai 2002, în care invitat este procurorul orădean Alexandru Lele. Și dacă nu aveți răbdare, mutați la minutul 53.

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons