Crizaţilor, comunicaţi!

Sursa foto: Stangbangers

La comunicare ne pricepem toţi. E ca în fotbal, politică şi mai nou, criză. Nu ne trebuie specialişti să ne înveţe cum să vorbim unii cu alţii, cum să ne purtăm cu angajaţii şi cum să ne diferenţiem. Este ceva natural pe care fiecare om îl are de cînd se naşte: simţul comunicării.

Titlul e uşor de înţeles. Comunicarea în perioada de criză ar trebui să fie prima pe lista cu priorităţi. Am văzut ce a făcut Băsescu în ziua în care Stolojan a depus mandatul. Nu a comunicat la timp, a “întîrziat” (mă rog, a transmis pe surse o oră greşită a conferinţei şi toată presa a venit cu o oră mai devreme) comunicarea către presă şi a lăsat loc la presupuneri şi speculaţii. Lucru care i-a făcut rău mai mult lui Stolojan. Dar nu despre asta vreau să scriu.

Din păcate sîntem în perioada neagră a Sărbătorilor în care disponibilizările ţin loc de prime de Crăciun. Problema e cum comunici angajaţilor lucrul ăsta, că urmează să îl dai afară. Unii aleg să le spună direct, dar cu plata unor compensări. Alţii încearcă să scape de angajaţi. Da, exact aşa, să scape. Nu să îi dea afară sau să îi trimită în concediu forţat, ci să scape de ei.

Decizia de a renunţa la angajat, să nu spun “a concedia” pentru că sînt şi alte metode prin care se poate renunţa la un om, este foarte greu de comunicat. Sînt factori care trebuie analizaţi cu atenţie înainte de a lua o astfel de măsură. Apoi, nici ocolirea subiectului în momentul în care eşti faţă în faţă cu omul nu e benefică. Trebuie motivat un astfel de gest. Şi, sincer, nu merge cu “sînt vremuri grele, e criză, e nevoie de asta” . Motivele trebuie să fie serioase şi trebuie explicate cît mai clar. Asta în cazul fericit în care angajatul a înţeles ce i se întîmplă şi acceptă situaţia.

Mai e însă şi cealaltă situaţie de care spuneam mai sus. Aceea de a scăpa de angajat, des întîlnită în firmele în care managerii s-au trezit şefi peste noapte. Te apuci să stresezi angajatul pînă renunţă la locul de muncă. Îi dai sarcini pe care nu le poate duce şi îl determini să demisioneze, nu altcumva să fii nevoit să plăteşti alte taxe către stat. Din păcate asta este cea mai folosită metodă de a renunţa a oameni.

De ce să comunicăm angajatului decizia cînd singur poate pricepe semnalele pe care le trimitem? Doar are simţul comunicării, nu?

Şi pun pariu pe oricît că în Iaşi sînt manageri care gîndesc aşa.

Think before you act. Reputaţia e foarte importantă. Şi principalii mesageri ai brandului companiei sînt angajaţii. Dacă-i desconsideri ţi-ai distrus imaginea publică.