Alergare pe un drum închis | GeorgeToma.ro | Tasteful stories

Alergare pe un drum închis

Am alergat duminică la semimaraton la cursa de 10,5km și tare m-am mai bucurat să trec pe roșu prin intersecții prin care, uneori, șoferii forțează semaforul.

M-am bucurat de libertate, de o senzație de liniște pe care nu o regăsești în aglomerație. Și am fost 1500 de alergători pe traseu. Fiecare cu gândurile lui, rupt de tot ce e în jur, rupt de trafic.

Valul de nemulțumiri, pornit de la articolul lui Vlad, m-a surprins. Și, sincer, nu îmi explic de unde a pornit.

Un maraton, un eveniment de asemenea amploare, e un motiv de bucurie pentru un oraș, e un eveniment de mândrie. Spun doar de Boston, Budapesta (unde merg foarte mulți alergători români), Moscova ori Londra.

Susținem mișcarea, vrem să avem un oraș acaparat de bicicliști (deși și ei trec, uneori, pe roșu), promovăm sportul de masă, poate-poate creștem baza de selecție pentru sportivii de performanță, dar cum atragem oamenii către sport? În nici un caz cu forța, și nici de pe scaunul din față. Recunosc, pentru mine motivația stă fix în Semimaratonul Internațional București. În cursa pe care o fac cu oameni necunoscuți, care aleargă fără un scop anume și care își doresc doar să parcurgă distanța pe care și-au propus-o. Cele două maratoane din oraș îmi dau o altfel de emoție, și îmi dau curaj să alerg în continuare. E un alt tip de energie, pe care nu am găsit-o niciunde în altă parte. Cu atât mai puțin în locurile cu trafic intens. Gândul că alergi prin locuri pe unde ieri mergeai cu 50km/h te face să accelerezi și să vrei un timp mai bun.

Dar, discuția e interesantă, și merită urmărită, pentru că e abia la început. Și, așa cum spunea Gabriel, e nevoie de o așezare a lucrurilor, atât la nivel de legislație, dar mai ales de percepție, pentru ca astfel de evenimente să fie “normale”. Iar dacă încă mai căutați argumente în favoarea unei părți, citiți articolul lui Chinezu.

Și să fie destăinuirile până la capăt, duminică am venit la alergare cu mașina. Dar am lăsat-o într-o parcare, undeva pe Calea 13 Septembrie, la un kilometru de una dintre barierele Poliției. Pentru că am fost încăpățânat și nu am vrut metrou (startul a fost foarte aproape de stația Izvor), și pentru că îmi place să conduc. Chiar dacă trebuie să îndur și eu blocaje în trafic, din cauza unor alergători.

Recomandă articolul:

  


Tu ce crezi?



Twitter

Facebook

Instagram



Copyright

Licenţa Creative Commons