2 zile cu studenţii
Joi şi vineri am fost la două prezentări la care studenţii au fost publicul principal. Joi am fost invitat de Grupa 5 – anul 1, CSRP, sub coordonarea Andreei, să ţin o scurtă prezentare despre blogging şi PR, alături de Ines, Marius şi Marina, iar vineri am fost în public la Seminarul de Jurnalism 2009. Tema mesei rotunde la care am participat a fost “Relaţia dintre jurnalismul cultural şi Relaţiile Publice din mediul cultural”. Să le luăm pe rînd.
La evenimentul studenţilor de la Comunicare şi Relaţii Publice le-am spus că este aproape obligatoriu să aibă blog, un loc unde să scrie, să se familiarizeze cu mediul online. Este foarte important pentru ei să se apuce de scris, să îşi exerseze condeiul, pentru că pe viitor îi va ajuta mult acest lucru. Din păcate a fost doar o discuţie pe un singur sens, către sală, emoţiile, plictiseala sau poate alt factor nu au încurajat feedbackul.
Spre deosebire de dezbaterea de la CCF, unde studenţii de la jurnalism au discutat cu invitaţii şi i-au combătut în opinii. O dezbatere interesantă din perspectiva punctelor de vedere expuse, dar mai ales din perspectiva discuţiei cu studenţii. Mai ales discuţia doamnei Buzura cu cîţiva studenţi.
Redau cîteva teme de discuţie:
- majoritatea jurnaliştilor culturali din Iaşi sînt superficiali;
- mulţi confundă pagina de cultură cu pagina de monden;
- e şi publicul de vină pentru că participarea la evenimentele culturale e scăzută; nu totul e din vina promovării. Oamenii nu se informează, cu atît mai mult despre evenimentele culturale.
- cartea distribuită împreună cu ziarul a stricat comportamentul publicului în ceea ce priveşte cumpărarea produsului editorial, care acum nu mai contează. Pe termen scurt marketingul a funcţionat, dar cu efecte negative pe care încă nu ni le putem închipui în viitor.
- s-a vorbit mult şi pe lîngă subiectul anunţat, despre debuturi în literatură şi despre alte lucruri.
Dar vreau să mă opresc asupra unei discuţii avute de Daniela Zeca-Buzura, jurnalist şi directorul TVR Cultural, cu cîţiva studenţi din sală. Nu mai ştiu cum s-a ajuns la situaţia ipotetică de promovare a Teatrului Naţional ieşean în satele din jurul oraşului. O studentă din sală a replicat: “Şi ce e aşa de greu să ia o maşină şi să se plimbe prin apropierea Iaşului şi să promoveze teatrul?”. I s-a spus de costuri de deplasare, de personal, de timp, de buget redus, de alţi factori pe care nu i-a luat în calcul întrebînd din prima, fără succes însă.
M-a surprins idealismul unora dintre cei prezenţi. Se ştie că nimic nu e gratis, mai ales cultura. În cele din urmă totul este o afacere. Nimeni nu face ceva dezinteresat, costurile trebuie acoperite. Din bilete (mai scumpe sau mai ieftine), din sponsorizări, din donaţii ş.a.m.d. Trebuie să ne dispară din cap ideea că ni se cuvine totul pentru că… Nu. Dacă vrem un lucru, facem ce facem şi încercăm să îl obţinem, nu aşteptăm să îl primim de la alţii.
Articole asemănătoare:
Comentarii
Tu ce crezi?
Meniu
Flickr
Newsletter
Copyrighting & Traffic
La noi artistul nu e apreciat dacă nu e amărât, boem, poate chiar în pragul sărăciei. E un mit. Artiştii nu sunt oameni, sunt un fle de îngeri care nu mănâncă, nu dorm, ci sunt aici să ne încânte pe noi, dacă se poate, gratis.
Cultura e sfântă, cum să fie ceva comercial?
Să fie! Pentru că şi artiştii trebuie să trăiască şi ar fi minunat să o poată face din banii câştigaţi prin muzica lor, prin teatru… Încă avem probleme când trebuie să facem diferenţa între “comercial” cu sensul de kitsch şi comercial ca model de business pentru un produs cultural, de exemplu, din care se pot face şi bani, pe lângă mângâierea sufletului.
Sa va zic ce am auzit o data de la directorul de creatie GAV/Scholz&Friends – Lucian Georgescu: eram in ASE, la o conferinta.
Ne-a intrebat doua lucruri:
1. Cati dintre noi am plati biletul pentru un festival de timp? (in conditiile in care am dori sa participam la unul) Au ridicat mana foarte putini studenti
2. Cati dintre noi avem telefoane mobile? (whoops, au ridicat mana foarte multi)
Si iacata cum ideea ta este sustinuta si de alte voci in lumea asta. ;)
Oricum, e evident necesar sa fie investitii, chiar la nivelul de jos, in cultura.
Legat de punctul asta:
- mulţi confundă pagina de cultură cu pagina de monden;
Eu nu stiu daca e atat de rau lucrul asta.
Uita-te la http://happyfish.ro/ – fac exact asta. Informatie culturala, intelectuala, sub forma de monden, tabloid, divertisment.
Eu chiar vad asta ca un plus, nu ca un minus. ;)
Interesant. E bine ca se tin astfel de discursuri cu stundentii ca au de la cineva invata.
Fara sa pumem umarul, chiar si cu cele mai mici ajutoare in investitii, ma tem ca doar pasiune si munca nu vor fi de ajuns !
Oamenii care au ce spune, vor fi ascultati intotdeauna. Daca si retinem ceea ce spun, atunci “lectia predata” este baza unui viitor lesne de parcurs.
A sti sa captezi atentia multimii, este o insusire mai aparte, dar nu suficienta. Feed-back-ul iti confirma daca este pe drumul cel bun. Fara el, vorbele se duc in vant.
Salut ,sunt deacord cu “Alexandru Ilie” desi e trist ,defapt extrem de trist asta e lumea in care traim , Dupa uni eu nu mananca nu dorm, nu sunt oameni, si unt niste ” aparate” care trebuiesc sa ne multumeasca pe noi” . Este extrem de trist, si ma doare sufletu sa spun asta dar mai toti artisti mari din romania, su pelcat de jos si nu au avut nici un pic de ajutor, asta e : )/]
Cu respect,
Chirica Stefan
Am putea spune ca sunt chiar niste instalatii sanitare, hm ?
Interesant articol
Generatia “tanara” nu mai apreciaza cultura ca cei din generatille trecute, si asta va fi noul trend in lume, universal valabil.
Daca toti am iubi cultura, si am fii intelectuali, cine ar mai matura strazile ?, sau cine ar mai vinde la buticul din colt ?, nu generalizez, dar asta este adevarul, asta este realitatea. Acum nici badaranismele nu imi plac, dar CULTURA este pt o masa restransa de oameni, asa a fost asa este si asa va fi mereu.